6 definiții pentru coreclamant

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

coreclamánt s. m., pl. coreclamánți

CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].

CORECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)

coreclamántă s. f., pl. coreclamánte

Intrare: coreclamant
coreclamant substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coreclamant coreclamantul
plural coreclamanți coreclamanții
genitiv-dativ singular coreclamant coreclamantului
plural coreclamanți coreclamanților
vocativ singular
plural