2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cordát1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: coardă după fr cordées] 1 (Lpl) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coadă dorsală sau de coloana vertebrală. 2 (Lsg) Animal din cordat1 (1). corectată

cordat2, ~ă a [At: DET. Pl: LEM. 9, ap. DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fr corde] În formă de inimă.

CORDÁT2, -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.

CORDÁT1, cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordé).

CORDÁT1, -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.

CORDÁT2, cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordés).

CORDÁT, -Ă adj. În formă de inimă; cordiform. [Cf. fr. cordé, lat. cor – inimă].

CORDÁT, -Ă adj. în formă de inimă; cordiform. (< fr. cordé, lat. cordatus)

CORDÁTE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale, cuprinzând peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele, care se caracterizează prin prezența unui schelet axial; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. cordat. / < germ. Kordaites, cf. fr. cordés].

CORDÁTE s. f. pl. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial și sistem nervos tubular, așezat dorsal. (după fr. cordés)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cordát2 s. n., pl. cordáte

cordát1 adj. m., pl. cordáți; f. cordátă, pl. cordáte

cordát s. n., pl. cordáte

cordát adj. m., pl. cordáți; f. sg. cordátă, pl. cordáte

Intrare: cordat (adj.)
cordat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordat
  • cordatul
  • cordatu‑
  • corda
  • cordata
plural
  • cordați
  • cordații
  • cordate
  • cordatele
genitiv-dativ singular
  • cordat
  • cordatului
  • cordate
  • cordatei
plural
  • cordați
  • cordaților
  • cordate
  • cordatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cordat (s.n.)
cordat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordat
  • cordatul
  • cordatu‑
plural
  • cordate
  • cordatele
genitiv-dativ singular
  • cordat
  • cordatului
plural
  • cordate
  • cordatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cordat (adj.)

  • 1. În formă de inimă.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: cordiform

etimologie:

cordat (s.n.)

  • 1. (la) plural Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Animal din această încrengătură.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • de la coardă (după limba franceză cordé).
    surse: MDA2 DEX '09