cordaj sf [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr cordage] 1 Totalitate a frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii. 2 Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină.

CORDAJ, cordaje, s. n. Totalitatea frînghiilor, sforilor și parîmelor unei corăbii.

CORDAJ s.n. (Mar.) Totalitatea frînghiilor unei corăbii. [< fr. cordage].

CORDAJ s. n. 1. totalitatea parâmelor unei corăbii. 2. împletitură de corzi elastice (a unei rachete de tenis etc.). (< fr. cordage)

CORDAJ ~e n. 1) Totalitate a funiilor, otgoanelor și parâmelor unei corăbii. 2) min. Deplasare a unei colivii de extracție de la un capăt al corzii la celălalt. /<fr. cordage

cordaj s. n., pl. cordaje

cordaj s. n., pl. cordaje

cordaj s. n., pl. cordaje

CORDAJ STABILIZATOR element adițional de stabilizare la deltaplane, care previne fluturarea voalurii, imprimându-i un profil autostabil aerodinamic în formă de „S” în cazul în care unghiul de atac se micșorează sau devine negativ.