8 definiții pentru corcie

córcie (-ii), s. f.1. Grătar, grilă, leasă. – 2. Targă. – 3. Culisă, plan înclinat pentru a descărca butoaie sau a le coborî în pivniță. Sl. kruči (Miklosich, Slaw. Elem., 27), cf. mag. korcsolya „plan înclinat” (DAR; Scriban; Gáldi, Dict., 121), rut. korčuhy „sanie.”

córcie, córcii, s.f. (reg.) 1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fân. 2. sac întins pe două bețe, în care se pune fân cailor; agățat de oiște, e folosit în timpul călătoriei. 3. sanie de cărat lemne; căruță pe două roate de cărat butuci. 4. scară de coborât obiecte grele (butoaie). 5. iesle din nuiele pentru oi. 6. covercă, covergă (v.).

corcie f. Mold. covergă. [Origină necunoscută].

córcie f. (ung. korcsolya, patin [!], săniuță). Est. O unealtă compusă din doĭ bulamacĭ unițĭ cu doŭă traverse de care ne servim la urcat și scoborît butoaĭele. Targă. Șanț ud pe care se scoboară bușteniĭ de pe un deal saŭ de pe un munte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

córcie, corcii, s.f. – (reg.) 1. Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas, 1994; Rohia). 2. Targă. – Din sl. kruči (Miklosich, cf. DER), cf. magh. korcsolya „plan înclinat, patină” (Scriban; Galdi, cf. DER), ucr. korčuhy „sanie” (DER).

córcie, -ii, s.f. – Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas 1994; Rohia). – Din sl. kruči, cf. magh. korcsolya „plan înclinat„, ucr. korčuhy „sanie” (DER).

Intrare: corcie
corcie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corcie corcia
plural corcii corciile
genitiv-dativ singular corcii corciei
plural corcii corciilor
vocativ singular
plural