corcie sf [At: LB / V: (reg) ~ciu sn, ~ciuie / Pl: ~ii / E: mg korcsia] (Reg) 1 Loitră care se pune pe sănii. 2 Covergă. 3 Sac întins pe două bețe pe care se pune fânul pentru cai. 4 Sanie pentru cărat lemne. 5 Trăsură pe două roți pentru căratul butucilor. 6 (Iuz; mpl) Patină. 7 Scară mică folosită la descărcarea obiectelor grele din car. 8 Scară folosită la coborârea butoaielor în pivniță. 9 Iesle din nuiele pentru oi. 10 (Îf corciuie) Frunziș care se pune sub căpiță pentru a feri fânul de umezeală.

❍ CORCIE sf. Mold. 1 Un fel de leasă ce se pune pe sănii pentru a putea aduce fîn (ȘEZ.) ¶ 2 Un fel de scară din doi drugi cu ajutorul căreia se urcă butoaiele în car sau pe care se rostogolesc în pivniță (PAMF.) ¶ 3 Covergă peste care se pune coviltirul sau poclitul (ȘEZ.) [ung. korcsolya].

corcie f. Mold. covergă. [Origină necunoscută].

córcie f. (ung. korcsolya, patin, săniuță). Est. O unealtă compusă din doĭ bulamacĭ unițĭ cu doŭă traverse de care ne servim la urcat și scoborît butoaĭele. Targă. Șanț ud pe care se scoboară bușteniĭ de pe un deal saŭ de pe un munte.

corciu³ sn vz corcie

corciuie sf vz corcie

corcie (-ii), s. f. – 1. Grătar, grilă, leasă. – 2. Targă. – 3. Culisă, plan înclinat pentru a descărca butoaie sau a le coborî în pivniță. Sl. kruči (Miklosich, Slaw. Elem., 27), cf. mag. korcsolya „plan înclinat” (DAR; Scriban; Gáldi, Dict., 121), rut. korčuhy „sanie.”

CORCIE s. v. patină.

corcie s. v. PATINĂ.

corcie, corcii, s.f. (reg.) 1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fân. 2. sac întins pe două bețe, în care se pune fân cailor; agățat de oiște, e folosit în timpul călătoriei. 3. sanie de cărat lemne; căruță pe două roate de cărat butuci. 4. scară de coborât obiecte grele (butoaie). 5. iesle din nuiele pentru oi. 6. covercă, covergă (v.).

córcie, corcii, (corciuie), s.f. (reg.) 1. Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe. 2. Grătar de lemn, prins în perete, deasupra ieslei, în care se pune nutreț pentru cai; șereglă. 3. Targă. – Din sl. kruči (Miklosich, după DER), cf. magh. korcsolya „plan înclinat, patină” (Scriban), ucr. korčuhy „sanie” (DER).

corcie, corcii, s.f. – (reg.) 1. Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas, 1994; Rohia). 2. Targă. – Din sl. kruči (Miklosich, cf. DER), cf. magh. korcsolya „plan înclinat, patină” (Scriban; Galdi, cf. DER), ucr. korčuhy „sanie” (DER).

corcie, -ii, s.f. – Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas 1994; Rohia). – Din sl. kruči, cf. magh. korcsolya „plan înclinat”, ucr. korčuhy „sanie” (DER).