córcie, corcii, (corciuie), s.f. (reg.) 1. Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe. 2. Grătar de lemn, prins în perete, deasupra ieslei, în care se pune nutreț pentru cai; șereglă. 3. Targă. – Din sl. kruči (Miklosich, după DER), cf. magh. korcsolya „plan înclinat, patină” (Scriban), ucr. korčuhy „sanie” (DER).