7 definiții pentru corbuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corbuléț sm [At: ALEXANDRESCU, M. 339 / Pl: ~i / E: corb1 + -uleț] 1-2 (Orn) 1-2 (Shp) Corb1 (1) (mic) Si: corbișor (1-2), corbulean (1-2), corbușor (1-2).

CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.

CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.

CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Corbișor. Corbuleții în mirare Răspund iute, rîzînd tare. ALEXANDRESCU, M. 339.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corbuléț (rar) s. m., pl. corbuléți

corbuléț s. m., pl. corbuléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORBULÉȚ s. v. corbișor.

CORBULEȚ s. (ORNIT.) corbișor, corbușor.

Intrare: corbuleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corbuleț
  • corbulețul
  • corbulețu‑
plural
  • corbuleți
  • corbuleții
genitiv-dativ singular
  • corbuleț
  • corbulețului
plural
  • corbuleți
  • corbuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corbuleț

etimologie:

  • Corb + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09