12 definiții pentru coraport

corapórt sn [At: DN3/ Pl: ~uri / E: co- + raport după rs coлoклaд] Raport de completare făcut de o altă persoană.

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, coraporturi, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal făcut de altă persoană.

corapórt s. n., pl. corapoárte

corapórt s. n., pl. corapoárte

CORAPÓRT s.n. Raport care însoțește un raport principal făcut de altă persoană. [< coraportor, după rus. sodoklad].

CORAPÓRT s. n. raport care însoțește un raport principal, făcut de altă persoană. (după rus. sodoklad)

CORAPÓRT ~oárte n. Raport care completează un raport principal, prezentat de altă persoană. /co- + raport

coraportór, ~oáre smf [At: SCÂNTEIA, 1950, nr. 1601 / Pl: ~i, ~oáre / E: co + raportor] Persoană care prezintă un coraport.

CORAPORTÓR, coraportori, s. m. Persoană care prezintă un coraport.

Intrare: coraport
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coraport coraportul
plural corapoarte corapoartele
genitiv-dativ singular coraport coraportului
plural corapoarte corapoartelor
vocativ singular
plural
coraport
Flexiune nerecomandată.
Surse flexiune: DEX '96
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coraport coraportul
plural coraporturi coraporturile
genitiv-dativ singular coraport coraportului
plural coraporturi coraporturilor
vocativ singular
plural