9 definiții pentru coproprietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coproprietate sf [At: DA / P: ~pri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr copropriété] Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun.

COPROPRIETÁTE, (2) coproprietăți, s. f. 1. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. 2. (La pl.) Bunuri. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriété.

COPROPRIETÁTE, coproprietăți, s. f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriété.

COPROPRIETÁTE s.f. Stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane. [Cf. fr. copropriété].

COPROPRIETÁTE s. f. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane. (< fr. copropriété)

COPROPRIETÁTE ~ăți f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun indivizibil. /<fr. copropriété

*coproprietáte f. Proprietate a maĭ multora: coproprietatea unuĭ zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coproprietáte (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietắții; (bunuri) pl. coproprietắți

coproprietáte s. f. (sil. -pro-) → proprietate

Intrare: coproprietate
coproprietate substantiv feminin
  • silabație: co-pro-pri-e-ta-te
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coproprietate
  • coproprietatea
plural
  • coproprietăți
  • coproprietățile
genitiv-dativ singular
  • coproprietăți
  • coproprietății
plural
  • coproprietăți
  • coproprietăților
vocativ singular
plural

coproprietate

  • 1. (numai) singular Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (la) plural Bunuri.
    surse: DEX '09

etimologie: