6 definiții pentru coprolalie

coprolalíe sf [At: DN3/ Pl: ~íi / E: fr coprolalie] (Med) Scatologie.

COPROLALÍE, coprolalii, s. f. (Med.) Scatologie. – Din fr. coprolalie.

COPROLALÍE, coprolalii, s. f. (Med.) Scatologie. – Din fr. coprolalie.

COPROLALÍE s.f. (Med.) Tendință patologică de a folosi cuvinte obscene, scabroase; scatologie. [Gen. -iei / < fr. coprolalie, cf. gr. kopros – excrement, lalein – a vorbi].

COPROLALÍE s. f. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie. (< fr. coprolalie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-.~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil1), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie1), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.

Intrare: coprolalie
coprolalie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coprolalie coprolalia
plural coprolalii coprolaliile
genitiv-dativ singular coprolalii coprolaliei
plural coprolalii coprolaliilor
vocativ singular
plural