2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copreședínte sm [At: DN3 / Pl: ~nți / E: co- + președinte după fr coprésident] Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva.

COPREȘEDÍNTE, -Ă, copreședinți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. – Co- + președinte (după fr. coprésident).

COPREȘEDÍNTE, copreședinți, s. m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. – Co- + președinte (după fr. coprésident).

COPREȘEDÍNTE s.m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. [După fr. coprésident].

COPREȘEDÍNTE s. m. președinte care îndeplinește această funcție împreună cu altul. (după fr. coprésident)

copreședínte s. m. Președinte care îndeplinește această funcție împreună cu un altul ◊ „Cei doi copreședinți, Sir B.J. și prof. univ. C.I., au subliniat importanța colocviului pentru dezvoltarea relațiilor culturale româno-britanice.” R.l. 10 IV 73 p. 5. ◊ „B.O.A., copreședinte al Mișcării Internaționale a Tineretului și Studenților pentru Națiunile Unite” Sc. 9 XI 84 p. 6; v. și 4 XI 84 p. 6 (din co- + președinte; cf. fr. coprésident; DMN 1965; DEX, DN3)

COPREȘEDÍNTE ~ți m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care îndeplinesc funcția de președinte. /co- + președinte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copreședínte (co-pre-) s. m., pl. copreședínți

copreședínte s. m. (sil. -pre-), pl. copreședínți

*copreședíntă (co-pre-) s. f., g.-d. art. copreședíntei; pl. copreședínte

Intrare: copreședinte
  • silabație: co-pre-
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copreședinte
  • copreședintele
plural
  • copreședinți
  • copreședinții
genitiv-dativ singular
  • copreședinte
  • copreședintelui
plural
  • copreședinți
  • copreședinților
vocativ singular
  • copreședinte
plural
  • copreședinților
Intrare: copreședintă
  • silabație: co-pre-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copreședintă
  • copreședinta
plural
  • copreședinte
  • copreședintele
genitiv-dativ singular
  • copreședinte
  • copreședintei
plural
  • copreședinte
  • copreședintelor
vocativ singular
  • copreședintă
  • copreședinto
plural
  • copreședintelor

copreședinte, -ă copreședintă copreședinte

  • 1. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Co- + președinte
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
  • după limba franceză coprésident
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN