2 intrări

3 definiții

coposesór s. m., adj. m., pl. coposesóri; f. sg. și pl. coposesoáre

COPOSESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Jur.) Deținător, titular al unui drept de coposesiune. [Cf. fr. copossesseur].

COPOSESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. deținător, titular al unui drept de coposesiune. (< fr. copossesseur)

Intrare: coposesor (adj.)
coposesor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coposesor
  • coposesorul
  • coposesoru‑
  • coposesoare
  • coposesoarea
plural
  • coposesori
  • coposesorii
  • coposesoare
  • coposesoarele
genitiv-dativ singular
  • coposesor
  • coposesorului
  • coposesoare
  • coposesoarei
plural
  • coposesori
  • coposesorilor
  • coposesoare
  • coposesoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coposesor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coposesor
  • coposesorul
  • coposesoru‑
plural
  • coposesori
  • coposesorii
genitiv-dativ singular
  • coposesor
  • coposesorului
plural
  • coposesori
  • coposesorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)