6 definiții pentru coposesiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesie în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.

COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.

COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].

COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coposesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. coposesiúnii; pl. coposesiúni

coposesiúne s. f. → posesiune

Intrare: coposesiune
coposesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coposesiune
  • coposesiunea
plural
  • coposesiuni
  • coposesiunile
genitiv-dativ singular
  • coposesiuni
  • coposesiunii
plural
  • coposesiuni
  • coposesiunilor
vocativ singular
plural

coposesiune

  • 1. Posesie în comun a unui lucru.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: