8 definiții pentru copistă

copístă s. f., g.-d. art. copístei; pl. copíste

copístă s. f., pl. copíste

copíst, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: ~íști / E: fr copiste] 1 smf (În trecut) Funcționar inferior care redacta și copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Mic funcționar care redacta și copia acte. își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. Ce viață-l așteaptă pe el... ? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris.

COPÍST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].

COPÍST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)

Intrare: copistă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copistă copista
plural copiste copistele
genitiv-dativ singular copiste copistei
plural copiste copistelor
vocativ singular copistă, copisto
plural copistelor

copist copistă

  • 1. în trecut Funcționar inferior care (redacta și) copia acte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conțopist prescriitor scrib 2 exemple
    exemple
    • Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Ce viață-l așteaptă pe el... ? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Autor fără originalitate.
      surse: MDN '00
  • 2. în trecut Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: