13 definiții pentru copist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copíst, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: ~iști / E: fr copiste] 1 smf (În trecut) Funcționar inferior care redacta și copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Mic funcționar care redacta și copia acte. își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris.

COPÍST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].

COPÍST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)

COPÍST ~ști m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu copierea actelor, manuscriselor și a notelor muzicale. 2) Funcționar inferior. /<fr. copiste

*copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copíst s. m., pl. copíști

copíst s. m., pl. copíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPÍST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.

COPIST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.

Intrare: copist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copist
  • copistul
  • copistu‑
plural
  • copiști
  • copiștii
genitiv-dativ singular
  • copist
  • copistului
plural
  • copiști
  • copiștilor
vocativ singular
  • copistule
  • copiste
plural
  • copiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copist copistă

  • 1. în trecut Funcționar inferior care (redacta și) copia acte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conțopist prescriitor scrib 2 exemple
    exemple
    • Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Autor fără originalitate.
      surse: MDN '00
  • 2. în trecut Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: