COPILĂRIE. Subst. Copilărie, pruncie (înv. și pop.), vîrsta copilăriei, vîrstă fragedă, anii copilăriei, vîrstă preșcolară, minorat (rar); nevîrstnicie (rar). Copil, făt (pop. și poetic), bebe; puradel (fam.).; sugar, sugaci, copil-de-țîță; copilaș (dim.), micuț (dim.), prunc (înv. și pop.), prunculeț (pop.), pruncușor (dim., pop.), pruncuț (înv. și reg.), țînc (fam. și depr.), plod (peior.), țincar (reg. și depr.), odraslă, odrăsluță (dim.); burcaș (reg.); pui de om, pui, puișor (dim.), puiuț, puiuleț. Băiat, băiețel (dim.), băiețaș, băietănaș (dim.), băiețică (reg.), băiețoi (augm.), codănel, prichindel, pici (fam.), puști (fam.), puștiulică (dim., fam.), năpîrstoc (fam.), puștan (fam.), țică (fam.); copilandru, fiu, fiuleț (dim.), fiuț (pop.), fecior, fecioraș (dim.), feciorandru (rar, pop.), băiețandru, dănac (reg.). Fată, fetiță (dim.), codănică (reg.), copilă, copiliță (dim.), fetică (pop. și fam.), feticică (rar), fețișoară (pop. și fam.), fetișcană, copilandră; țîncă (fam., rar); pruncă (înv. și reg.), pruncuță (reg.), prunculiță (dim.), năpîrstoacă (fam.); băiețoi (depr.), băiată (reg.), puștoaică (fam.), puștancă (fam.). Minor, nevîrstnic, pupil. Copilărime. Adj. De copil, copilăresc, copilăros, pruncesc (înv.); minor, nevîrstnic, crud (fig.), fraged (fig.), infantil, cu cașul la gură (depr.), mic, micuț, mititel, preșcolar; sugaci, sugar, sugător (înv.), sugărel (pop.). Vb. A copilări, a prunci (reg.); a-și petrece copilăria. Adv. În copilărie; din copilărie; de mic, de (mic) copil, din vîrstă fragedă; din leagăn; din scutece, de la naștere, din naștere. Copilărește. V. tinerețe.