opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

COPILIȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă. – Copil1 + suf. -iță.

COPILIȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă. – Copil1 + suf. -iță.

copilit2, ~ă a [At: CATANELE, 22 / Pl: ~iți, ~e / E: copili] 1 (D. porumb) Care a fost curățat de firele de prisos. 2 (D. plante) Care a fost curățat de vlăstarii nepurtători de rod. 3 (Reg) Avortat.

copiliță sf [At: NEGRUZZI, S. II, 36 / Pl: ~țe / E: copil + -iță] 1-2 (Șhp) Copilă (1) (mică) Si: copiluță (1-2), fetiță. 3 Tânără.

COPILIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. COPILĂ2 .

COPILIȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă (3). Am și cu copilița asta oleacă de năcaz. SADOVEANU, O. VII 56. Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o albă copiliță Cu ochi dulci, dezmierdători. ALECSANDRI, P. II 90. Pilier am eu copiliță, Ieșeam seara pe uliță, Albă ca o lebediță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177.

COPILIȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă.

copilíță f., pl. e. Fam. Copilă mică.

Ortografice DOOM

copiliță s. f., g.-d. art. copiliței; pl. copilițe

copiliță s. f., g.-d. art. copiliței; pl. copilițe

copiliță s. f., g.-d. art. copiliței; pl. copilițe

Sinonime

COPILIȚĂ s. (reg.) pruncușoară, pruncuță. (O ~ frumușică.)

COPILIȚĂ s. (reg.) pruncușoară, pruncuță. (O ~ frumușică.)

Arhaisme și regionalisme

copilít, -ă, copiliți, -te, adj. Curățat de vlăstari tineri. – Din copilí.

Intrare: copilit (adj.)
copilit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilit
  • copilitul
  • copilitu‑
  • copilită
  • copilita
plural
  • copiliți
  • copiliții
  • copilite
  • copilitele
genitiv-dativ singular
  • copilit
  • copilitului
  • copilite
  • copilitei
plural
  • copiliți
  • copiliților
  • copilite
  • copilitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: copiliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copiliță
  • copilița
plural
  • copilițe
  • copilițele
genitiv-dativ singular
  • copilițe
  • copiliței
plural
  • copilițe
  • copilițelor
vocativ singular
  • copiliță
  • copilițo
plural
  • copilițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copiliță, copilițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui copilă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pruncușoară pruncuță
    • format_quote Am și cu copilița asta oleacă de năcaz. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
    • format_quote Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o albă copiliță Cu ochi dulci, dezmierdători. ALECSANDRI, P. II 90. DLRLC
    • format_quote Pîn-eram eu copiliță, Ieșeam seara pe uliță, Albă ca o lebediță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. DLRLC
etimologie:
  • copil + -iță. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.