12 definiții pentru copileț

copiléț [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: ~i și ~e / E: copil + -et] (Reg; mpl) 1 sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prășitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil2 (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lîngă tulpina porumbului; copil2.

copiléț s. m., pl. copiléți

copiléț s. m., pl. copiléți

COPILÉȚ ~i m. Lăstar care crește de la rădăcină sau de la subsuoara frunzei unei plante. /copil + suf. ~eț

copiléț, copiléți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești.

copileț m. 1. mlădiță la rădăcina copaciului sau a porumbului: copileții se mai numesc frați sau pui; 2. pl. căpriorii alipiți de spatele caselor țărănești. [Lit. copil mic (cf. fr. fille d’artichaut, vlăstar de anghinară)].

copiléț m. (d. cópil). Vlăstar, mlădiță, copăcel răsărit din altu. (Se zice maĭ ales despre cuĭburile de păpușoĭ cînd răsar prea mulțĭ la un loc și trebuĭe copilițĭ ca să rămîĭe [!] fire puține, dar puternice).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: copileț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copileț copilețul
plural copileți copileții
genitiv-dativ singular copileț copilețului
plural copileți copileților
vocativ singular
plural

copileț

  • 1. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • copil + sufix -eț.
    surse: DEX '09 NODEX