3 definiții pentru copiativ

copiatív adj. m., pl. copiatívi (sil. -pi-a-); f. sg. copiatívă, pl. copiatíve

COPIATÍV, -Ă adj. Hârtie copiativă = plombagină. [Pron. -pi-a-. / < it. copiativo].

COPIATÍV, -Ă adv. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator (I). ♦ hârtie ~ă = plombagină. (< it. copiativo)

Intrare: copiativ
copiativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copiativ
  • copiativul
  • copiativu‑
  • copiati
  • copiativa
plural
  • copiativi
  • copiativii
  • copiative
  • copiativele
genitiv-dativ singular
  • copiativ
  • copiativului
  • copiative
  • copiativei
plural
  • copiativi
  • copiativilor
  • copiative
  • copiativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)