2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copertare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: coperta] Punere a unei coperte la o carte, un caiet.

COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

COPERTÁRE s.f. Acțiunea de a coperta. [< coperta].

coperta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copertáre s. f., g.-d. art. copertắrii; pl. copertắri

copertáre s. f., g.-d. art. copertării; pl. copertări

copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteáză

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză

Intrare: copertare
copertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertare
  • copertarea
plural
  • copertări
  • copertările
genitiv-dativ singular
  • copertări
  • copertării
plural
  • copertări
  • copertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperta
  • copertare
  • copertat
  • copertatu‑
  • copertând
  • copertându‑
singular plural
  • copertea
  • copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copertez
(să)
  • copertez
  • copertam
  • copertai
  • copertasem
a II-a (tu)
  • copertezi
(să)
  • copertezi
  • copertai
  • copertași
  • copertaseși
a III-a (el, ea)
  • copertea
(să)
  • coperteze
  • coperta
  • copertă
  • copertase
plural I (noi)
  • copertăm
(să)
  • copertăm
  • copertam
  • copertarăm
  • copertaserăm
  • copertasem
a II-a (voi)
  • copertați
(să)
  • copertați
  • copertați
  • copertarăți
  • copertaserăți
  • copertaseți
a III-a (ei, ele)
  • copertea
(să)
  • coperteze
  • copertau
  • coperta
  • copertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copertare

  • 1. Acțiunea de a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi coperta
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

coperta

  • 1. A efectua operația de copertare.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: lega (uni; leg)

etimologie: