12 definiții pentru copăiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copăíță sf [At: PANN, P. V. II, 137/20 / P: ~pă-i~ / Pl: ~țe / E: copaie + -iță] (Reg) 1-8 (Șhp) Copaie (1-4) (mică).

COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui copaie.Copaie + suf. -iță.

COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie.Copaie + suf. -iță.

COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie; covățică. În iarbă, la un loc bătătorit într-adins, o copăiță, și în copăiță, un copilaș. CARAGIALE, O. III 102.

copăíță f., pl. e. Copaĭe mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copăíță (reg.) s. f., g.-d. art. copăíței; pl. copăíțe

copăíță s. f., g.-d. art. copăíței; pl. copăíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPĂÍȚĂ s. v. teică.

COPĂÍȚĂ s. albioară, albiuță, covățică, (pop.) covățea. (~ pentru frământat aluatul.)

COPĂIȚĂ s. albioară, albiuță, covățică, (pop.) covățea. (~ pentru frămîntat aluatul.)

Intrare: copăiță
copăiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copăiță
  • copăița
plural
  • copăițe
  • copăițele
genitiv-dativ singular
  • copăițe
  • copăiței
plural
  • copăițe
  • copăițelor
vocativ singular
plural

copăiță

etimologie:

  • copaie + sufix -iță.
    surse: DEX '09