3 definiții pentru coordinativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif)
*coordinatív, -ă adj. (lat. coordinatus cu suf. -iv). Gram. Care servește la coordinare: conjuncțiune coordinativă. V. subord-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coordinatív adj. m., pl. coordinatívi; f. sg. coordinatívă, pl. coordinatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coordinativ
coordinativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)