3 definiții pentru coordinativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif)

*coordinatív, -ă adj. (lat. coordinatus cu suf. -iv). Gram. Care servește la coordinare: conjuncțiune coordinativă. V. subord-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coordinatív adj. m., pl. coordinatívi; f. sg. coordinatívă, pl. coordinatíve

Intrare: coordinativ
coordinativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordinativ
  • coordinativul
  • coordinativu‑
  • coordinati
  • coordinativa
plural
  • coordinativi
  • coordinativii
  • coordinative
  • coordinativele
genitiv-dativ singular
  • coordinativ
  • coordinativului
  • coordinative
  • coordinativei
plural
  • coordinativi
  • coordinativilor
  • coordinative
  • coordinativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)