opțiuni

11 definiții pentru cooperator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cooperator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 580 / Pl: ~i, ~oare / E: coopera + -(ă)tor după fr coopérateur] 1 a Colaborator. 2 smf Membru al unei cooperative (1). 3 smf Participant la o cooperativă (1).

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. ♦ (Adjectival) Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.

COOPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unei cooperative. // adj. Care cooperează. [Cf. fr. coopérateur].

COOPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (membru) al unei cooperative. (< fr. coopérateur)

COOPERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Membru al unei cooperative. /<fr. coopérateur

cooperator m. cel ce cooperează.

*cooperatór, -oáre adj. și s. (lat. cooperator). Care cooperează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cooperatór s. m., pl. cooperatóri

cooperatór s. m. (sil. co-o-), pl. cooperatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COOPERATOR s., adj. (ieșit din uz) colectivist.

Intrare: cooperator
  • silabație: co-o-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperator
  • cooperatorul
  • cooperatoru‑
plural
  • cooperatori
  • cooperatorii
genitiv-dativ singular
  • cooperator
  • cooperatorului
plural
  • cooperatori
  • cooperatorilor
vocativ singular
  • cooperatorule
plural
  • cooperatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cooperator, -oare cooperatoare cooperator

  • 1. adesea (și) adjectival Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă; care cooperează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colectivist, -ă un exemplu
    exemple
    • Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.
      surse: DLRLC

etimologie: