cooperator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 580 / Pl: ~i, ~oare / E: coopera + -(ă)tor după fr coopérateur] 1 a Colaborator. 2 smf Membru al unei cooperative (1). 3 smf Participant la o cooperativă (1).

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. ♦ (Adjectival) Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.

cooperatór s. m., pl. cooperatóri

cooperatór s. m. (sil. co-o-), pl. cooperatóri

COOPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unei cooperative. // adj. Care cooperează. [Cf. fr. coopérateur].

COOPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (membru) al unei cooperative. (< fr. coopérateur)

COOPERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Membru al unei cooperative. /<fr. coopérateur

cooperator m. cel ce cooperează.

*cooperatór, -oáre adj. și s. (lat. cooperator). Care cooperează.

cooperatoáre s. f., g.-d. art. cooperatoárei; pl. cooperatoáre

cooperatoáre s. f. (sil. co-o-) → operatoare

COOPERATOR s., adj. (ieșit din uz) colectivist.