11 definiții pentru cooperator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.
COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cooperator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 580 / Pl: ~i, ~oare / E: coopera + -(ă)tor după fr coopérateur] 1 a Colaborator. 2 smf Membru al unei cooperative (1). 3 smf Participant la o cooperativă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. ♦ (Adjectival) Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COOPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unei cooperative. // adj. Care cooperează. [Cf. fr. coopérateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COOPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (membru) al unei cooperative. (< fr. coopérateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COOPERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Membru al unei cooperative. /<fr. coopérateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cooperator m. cel ce cooperează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cooperatór, -oáre adj. și s. (lat. cooperator). Care cooperează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cooperatór s. m., pl. cooperatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cooperatór s. m. (sil. co-o-), pl. cooperatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COOPERATOR s., adj. (ieșit din uz) colectivist.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: co-o-
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cooperator, -oare cooperatoare
- 1. adesea (și) adjectival Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă; care cooperează.exemple
- Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză coopérateursurse: DEX '09 DEX '98 DN