2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOPERATOR, -OARE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

COOPERATOR, -OARE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

cooperator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 580 / Pl: ~i, ~oare / E: coopera + -(ă)tor după fr coopérateur] 1 a Colaborator. 2 smf Membru al unei cooperative (1). 3 smf Participant la o cooperativă (1).

COOPERATOR, -OARE, cooperatori, -oare, s. m. și f. Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. ♦ (Adjectival) Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99.

COOPERATOR, -OARE s.m. și f. Membru al unei cooperative. // adj. Care cooperează. [Cf. fr. coopérateur].

COOPERATOR, -OARE adj., s. m. f. (membru) al unei cooperative. (< fr. coopérateur)

COOPERATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Membru al unei cooperative. /<fr. coopérateur

*cooperatór, -oáre adj. și s. (lat. cooperator). Care cooperează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cooperatoare s. f., g.-d. art. cooperatoarei; pl. cooperatoare

cooperatoare s. f. (sil. co-o-) → operatoare

!cooperator adj. m., s. m., pl. cooperatori; adj. f., s. f. sg. și pl. cooperatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COOPERATOR s., adj. (ieșit din uz) colectivist.

Intrare: cooperatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperatoare
  • cooperatoarea
plural
  • cooperatoare
  • cooperatoarele
genitiv-dativ singular
  • cooperatoare
  • cooperatoarei
plural
  • cooperatoare
  • cooperatoarelor
vocativ singular
  • cooperatoare
  • cooperatoareo
plural
  • cooperatoarelor
Intrare: cooperator (adj.)
cooperator2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperator
  • cooperatorul
  • cooperatoru‑
  • cooperatoare
  • cooperatoarea
plural
  • cooperatori
  • cooperatorii
  • cooperatoare
  • cooperatoarele
genitiv-dativ singular
  • cooperator
  • cooperatorului
  • cooperatoare
  • cooperatoarei
plural
  • cooperatori
  • cooperatorilor
  • cooperatoare
  • cooperatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cooperator, cooperatorisubstantiv masculin
cooperator, cooperatoareadjectiv
cooperatoare, cooperatoaresubstantiv feminin

  • 1. adesea (și) adjectival Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă; care cooperează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: colectivist
    • format_quote Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.