8 definiții pentru cooperatist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cooperatíst, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iști, ~e / E: cooperație] 1 a Specific cooperației (1). 2 a Care se referă la cooperație (1). 3 a Care provine de la cooperație (2). 4 Care aparține cooperației (2). 5-6 smf, a (Persoană) care activează într-o cooperație (2).

COOPERATÍST, -Ă, cooperatiști, -ste, adj. Care ține de cooperație, privitor la cooperație; care activează în cooperație; care are caracterele cooperației. – Din cooperație.

COOPERATÍST, -Ă, cooperatiști, -ste, adj. Care ține de cooperație, privitor la cooperație; care activează în cooperație; care are caracterele cooperației. – Din cooperație.

COOPERATÍST, -Ă, cooperatiști, -ste, adj. Care ține de cooperație, care activează în cooperație, care are caracterele cooperației. Fără cadre cooperatiste ieșite din rîndurile poporului muncitor, cu o cunoaștere temeinică a problemelor cooperatiste, formate la școala marxist-leninistă și avînd însușită măreața experiență sovietică, nu vom putea face din cooperație o mișcare largă de masă, o pîrghie pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 320. Mișcarea cooperatistă trebuie complet curățită de orice fel de elemente capitaliste care mai persistă fie în conducerea unor cooperative de consum și desfacere, fie în unele cooperative de producție. REZ. HOT. I 100.

COOPERATÍST, -Ă adj. Care ține de cooperație; propriu cooperației; care activează în cooperație; cooperativ. [< cooperat + -ist].

COOPERATÍST, -Ă adj. referitor la cooperație; propriu cooperației. (< cooperaț/ie/ + -ist)

COOPERATÍST ~stă (~ști, ~ste) Care ține de cooperație; propriu cooperației. Organizație ~stă. [Sil. co-o-] /Din cooperație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cooperatíst adj. m., pl. cooperatíști; f. cooperatístă, pl. cooperatíste

cooperatíst adj. m. (sil. co-o-), pl. cooperatíști; f. sg. cooperatístă, pl. cooperatíste

Intrare: cooperatist
cooperatist adjectiv
  • silabație: co-o-
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperatist
  • cooperatistul
  • cooperatistu‑
  • cooperatistă
  • cooperatista
plural
  • cooperatiști
  • cooperatiștii
  • cooperatiste
  • cooperatistele
genitiv-dativ singular
  • cooperatist
  • cooperatistului
  • cooperatiste
  • cooperatistei
plural
  • cooperatiști
  • cooperatiștilor
  • cooperatiste
  • cooperatistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cooperatist

  • 1. Care ține de cooperație, privitor la cooperație; care activează în cooperație; care are caracterele cooperației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cooperativ 2 exemple
    exemple
    • Fără cadre cooperatiste ieșite din rîndurile poporului muncitor, cu o cunoaștere temeinică a problemelor cooperatiste, formate la școala marxist-leninistă și avînd însușită măreața experiență sovietică, nu vom putea face din cooperație o mișcare largă de masă, o pîrghie pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 320.
      surse: DLRLC
    • Mișcarea cooperatistă trebuie complet curățită de orice fel de elemente capitaliste care mai persistă fie în conducerea unor cooperative de consum și desfacere, fie în unele cooperative de producție. REZ. HOT. I 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cooperație
    surse: DEX '98 DEX '09