5 definiții pentru coocupant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOCUPÁNT, -Ă, coocupanți, -te, s. m. și f. Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane. – Din fr. coocupant.

COOCUPÁNT, -Ă, coocupanți, -te, s. m. și f. Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane. – Din fr. coocupant.

coocupánt, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr coocupant] Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane.

COOCUPÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care ocupă (ceva) împreună cu una sau mai multe persoane. [Pron. co-o-. / cf. fr. cooccupant].

COOCUPÁNT, -Ă s. m. f. cel care ocupă un loc împreună cu altcineva. (< fr. cooccupant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coocupánt s. m., pl. coocupánți

Intrare: coocupant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coocupant
  • coocupantul
  • coocupantu‑
plural
  • coocupanți
  • coocupanții
genitiv-dativ singular
  • coocupant
  • coocupantului
plural
  • coocupanți
  • coocupanților
vocativ singular
  • coocupantule
  • coocupante
plural
  • coocupanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coocupant, -ă coocupantă

  • 1. Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: