5 definiții pentru conviețuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.
CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
conviețuitor, ~oare smf, a [At: DA ms / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: conviețui + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care trăiește în același loc cu altcineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care trăiește împreună cu altcineva; care își duce viața în comun cu alții. [Sil. -vie-țu-i-] /a conviețui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conviețuitór (-vie-) adj. m., pl. conviețuitóri; f. sg. și pl. conviețuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conviețuitór adj. → viețuitor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: con-vie-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
conviețuitor
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Conviețui + sufix -tor.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98