opțiuni

5 definiții pentru conviețuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.

CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.

conviețuitor, ~oare smf, a [At: DA ms / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: conviețui + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care trăiește în același loc cu altcineva.

CONVIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care trăiește împreună cu altcineva; care își duce viața în comun cu alții. [Sil. -vie-țu-i-] /a conviețui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conviețuitór (-vie-) adj. m., pl. conviețuitóri; f. sg. și pl. conviețuitoáre

conviețuitór adj. → viețuitor

Intrare: conviețuitor
conviețuitor adjectiv
  • silabație: con-vie-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conviețuitor
  • conviețuitorul
  • conviețuitoru‑
  • conviețuitoare
  • conviețuitoarea
plural
  • conviețuitori
  • conviețuitorii
  • conviețuitoare
  • conviețuitoarele
genitiv-dativ singular
  • conviețuitor
  • conviețuitorului
  • conviețuitoare
  • conviețuitoarei
plural
  • conviețuitori
  • conviețuitorilor
  • conviețuitoare
  • conviețuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conviețuitor

  • 1. adesea substantivat Care trăiește în același loc cu altcineva.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Conviețui + sufix -tor.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98