15 definiții pentru convicțiune convicție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Rar) Convingere. [Pr.: -ți-u-,Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.

convicțiune sf [At: GHICA, S. 130 / P: ~ți-u~ / V: ~vicție / Pl: ~ni / E: fr conviction, lat convictio, -onis] (Frm; iuz) Convingere.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u-Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Învechit) Convingere. Sîntem mulțumiți... prin convicțiunea ce avem că aducem un serviciu poeticii romîne. MACEDONSKI, O. IV 53. – Variantă: convícție (KOGĂLNICEANU, S. 194, RUSSO S.63) s. f.

CONVICȚIÚNE s.f. (Rar) Convingere. [Pl. -ni, var. convicție s.f. / cf. lat. convictio, fr. conviction].

CONVICȚIÚNE s. f. (livr.) convingere. (< fr. conviction, lat. convictio)

convicțiune f. 1. credință sigură despre adevărul unui fapt; 2. dovadă neîndoioasă despre un lucru.

*convicțiúne f. (lat. convíctio, -ónis. V. conving, victorie). Convingere. – Și -ícție.

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune.

CONVÍCȚIE s.f. v. convicțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convicțiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. convicțiúnii; pl. convicțiúni

convicțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. convicțiúnii; pl. convicțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVICȚIÚNE s. v. certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune.

convicțiune s. v. CERTITUDINE. CONCEPȚIE. CONVINGERE. CREDINȚĂ. GÎND. IDEE. ÎNCREDINȚARE. JUDECATĂ. OPINIE. ORIENTARE. PĂRERE. PRINCIPIU. SENTIMENT. SIGURANȚĂ. VEDERE. VIZIUNE.

Intrare: convicțiune
convicțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convicțiune
  • convicțiunea
plural
  • convicțiuni
  • convicțiunile
genitiv-dativ singular
  • convicțiuni
  • convicțiunii
plural
  • convicțiuni
  • convicțiunilor
vocativ singular
plural
convicție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convicție
  • convicția
plural
  • convicții
  • convicțiile
genitiv-dativ singular
  • convicții
  • convicției
plural
  • convicții
  • convicțiilor
vocativ singular
plural

convicțiune convicție

etimologie: