2 intrări

17 definiții

convícție sf vz convicțiune

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune.

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune.

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune.

CONVÍCȚIE s.f. v. convicțiune.

convicțiúne sf [At: GHICA, S. 130 / P: ~ți-u~ / V: ~vícție / Pl: ~ni / E: fr conviction, lat convictio, -onis] (Frm; iuz) Convingere.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Rar) Convingere. [Pr.: -ți-u-,Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u-Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Învechit) Convingere. Sîntem mulțumiți... prin convicțiunea ce avem că aducem un serviciu poeticii romîne. MACEDONSKI, O. IV 53. – Variantă: convícție (KOGĂLNICEANU, S. 194, RUSSO S.63) s. f.

convicțiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. convicțiúnii; pl. convicțiúni

convicțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. convicțiúnii; pl. convicțiúni

CONVICȚIÚNE s. v. certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune.

CONVICȚIÚNE s.f. (Rar) Convingere. [Pl. -ni, var. convicție s.f. / cf. lat. convictio, fr. conviction].

CONVICȚIÚNE s. f. (livr.) convingere. (< fr. conviction, lat. convictio)

convicțiune f. 1. credință sigură despre adevărul unui fapt; 2. dovadă neîndoioasă despre un lucru.

*convicțiúne f. (lat. convíctio, -ónis. V. conving, victorie). Convingere. – Și -ícție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

convicțiune s. v. CERTITUDINE. CONCEPȚIE. CONVINGERE. CREDINȚĂ. GÎND. IDEE. ÎNCREDINȚARE. JUDECATĂ. OPINIE. ORIENTARE. PĂRERE. PRINCIPIU. SENTIMENT. SIGURANȚĂ. VEDERE. VIZIUNE.

Intrare: convicțiune
convicțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convicțiune
  • convicțiunea
plural
  • convicțiuni
  • convicțiunile
genitiv-dativ singular
  • convicțiuni
  • convicțiunii
plural
  • convicțiuni
  • convicțiunilor
vocativ singular
plural
convicție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convicție
  • convicția
plural
  • convicții
  • convicțiile
genitiv-dativ singular
  • convicții
  • convicției
plural
  • convicții
  • convicțiilor
vocativ singular
plural
Intrare: convicție
convicție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.