convertít s. m., pl. convertíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
convertit a. și m. cel ce a părăsit o religiune spre a îmbrățișa alta.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
*convertít, -ă adj. Care a primit o credință religioasă orĭ care șĭ-a schimbat religiunea: convertit la creștinizm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
CONVERTÍ, convertesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A adera sau a determina pe cineva să adere la o anumită convingere (religioasă). 2. Tranz. A schimba o valută în altă valută. – Din fr. convertir, lat. convertere.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
CONVERTÍ, convertesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A adera sau a determina pe cineva să adere la o anumită convingere (religioasă) 2. Tranz. A schimba bancnota în aur sau devize. – Din fr. convertir, lat. convertere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink
CONVERTÍ, convertesc, vb.IV. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. « la »)A determina pe cineva să adopte altă, convingere (în special religioasă) decît aceea pe care o are. Ai învins, domnule; iată-mă convertită... m-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S.I 103. ♦ Refl. A adopta o altă convingere decît cea pe care a avut-o. 2. (Ec. pol.) A schimba o valoare în alta. A converti titluri în numerar. A converti hîrtie-monedă în aur.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
convertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convertésc, imperf. 3 sg. converteá; conj. prez. 3 să converteáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
convertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convertésc, imperf. 3 sg. converteá; conj. prez. 3 sg. și pl. converteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
CONVERTÍ vb. I. 1. refl. A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe convingerile, părerile (în special religioase). 2. tr. A schimba un lucru în altul, a preface, a transforma. ♦ A schimba natura, forma unei valori, a transforma o valoare în altă valoare. [< fr. convertir, cf. lat. convertere – a întoarce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
CONVERTÍ vb. I. tr., refl. a-și schimba, a face pe cineva să-și schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă). II. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma. ◊ a preschimba însemnele bănești ale unei țări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb. (< fr. convertir, lat. convertere)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
A CONVERTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se convertească. 2) (bani de hârtie, avere) A transforma în aur sau în devize. /<fr. convertir, lat. convertere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
A SE CONVERTÍ mă ~ésc intranz. A trece de bună voie la o altă convingere (religioasă). /<fr. convertir, lat. convertere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
convertì v. 1. a schimba un lucru într’altul, a transforma; 2. a schimba în bani: a converti titluri în numerar; 3. a schimba religiunea, opiniunea.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
*convertésc v. tr. (lat. con-vértere a întoarce. V. conversiune, vers). Prefac, transform. Schimb: a converti titlurile în banĭ. Fig. Fac să-țĭ schimbĭ părerea, religiunea, partidu: a converti la creștinizm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink