8 definiții pentru conventicul
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
conventícul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr conventicule, lat conventiculum] (Rar) Adunare secretă, adesea ilegală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONVENTÍCUL ~e n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conventícul (rar) s. n., pl. conventícule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conventícul s. n., pl. conventícule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conventicul
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză conventiculesurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină conventiculumsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN