8 definiții pentru conventicul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conventícul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr conventicule, lat conventiculum] (Rar) Adunare secretă, adesea ilegală.

CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.

CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.

CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].

CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)

CONVENTÍCUL ~e n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule

*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conventícul (rar) s. n., pl. conventícule

conventícul s. n., pl. conventícule

Intrare: conventicul
conventicul substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conventicul
  • conventiculul
  • conventiculu‑
plural
  • conventicule
  • conventiculele
genitiv-dativ singular
  • conventicul
  • conventiculului
plural
  • conventicule
  • conventiculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conventicul

  • 1. rar Adunare secretă (adesea ilegală).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: