9 definiții pentru conventicul
Explicative DEX
CONVENTICUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
CONVENTICUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
conventicul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr conventicule, lat conventiculum] (Rar) Adunare secretă, adesea ilegală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENTICUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENTICUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONVENTICUL ~e n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
conventicul (rar) s. n., pl. conventicule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conventicul (rar) s. n., pl. conventicule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conventicul s. n., pl. conventicule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conventicul, conventiculesubstantiv neutru
- 1. Adunare secretă (adesea ilegală). MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- conventicule MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- conventiculum MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.