convént¹ sn [At: LM / Pl: ~uri / E: ger Konvent] (Trs; ltî) 1 Adunare. 2 Mănăstire.

convént² sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: lat conventus, fr, eg convent] 1 Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2 For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3 Adunare generală a francmasonilor.

CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.

CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.

convént s. n., pl. convénturi

convént s. n., pl. convénturi

CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent].

CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus)

convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire.