9 definiții pentru convent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVENT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.
CONVENT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
convent1 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: ger Konvent] (Trs; ltî) 1 Adunare. 2 Mănăstire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
convent2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: lat conventus, fr, eg convent] 1 Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2 For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3 Adunare generală a francmasonilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
convent (înv., reg.) s. n., pl. conventuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
convent s. n., pl. conventuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
convent s. n., pl. conventuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
convent, conventuri, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
convent, conventurisubstantiv neutru
- 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Adunare generală a francmasonilor. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- conventus MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- convent MDA2 DEX '09 DEX '98 DN