13 definiții pentru convecție convecțiune convexie convexiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convecție sf [At: DN3 / V: ~exie, ~iune / Pl: ~ii / E: fr convection] 1 Mișcare naturală a aerului ca urmare a diferențelor de temperatură. 2 Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. 3 (Îs) ~ia căldurii Transmitere a căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. 4 (Îs) Curenți de ~ Mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. 5 (Îs) ~ electrică Deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate.

CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.

CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.

CONVÉCȚIE s.f. 1. Orice mișcare de aer cu direcție verticală. 2. (Fiz.) Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenți ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convecțiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].

CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)

CONVÉCȚIE ~i f. 1) fiz. Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective. ~ forțată. ~ naturală. 2) Mișcare pe verticală a aerului. ~ în atmosferă. [Art. convecția; G.-D. convecției; Sil. -ți-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis

convecțiune sf vz convecție

convéxie sf vz convecție

CONVECȚIÚNE s.f. v. convecție.

CONVÉXIE s.f. v. convecție.

CONVEXIÚNE s.f. v. convecție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convécție (-ți-e) s. f., art. convécția (-ți-a), g.-d. art. convécției; pl. convécții, art. convécțiile (-ți-i-)

convécție s. f. (sil. -ți-e), art. convécția (sil. -ți-a), g.-d. art. convécției; pl. convécții, art. convécțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curenți de convecție (pl.), (engl.= convection current) curenți sublito-sferici cu trei ramuri, una ascendentă, una suborizontală și una descendentă. C.c. antrenează în mișcarea lor materia subcrustală pe care o aduc la temperaturi ridicate; în ansamblu, ei alcătuiesc celulele de convecție – ramura lor ascendentă alimentează dorsalele medio-oceanice (zone de rift), iar ramura descendentă este paralelă cu planul Benioff și se află în dreptul zonelor de subducție.

Intrare: convecție
convecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convecție
  • convecția
plural
  • convecții
  • convecțiile
genitiv-dativ singular
  • convecții
  • convecției
plural
  • convecții
  • convecțiilor
vocativ singular
plural
convecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convecțiune
  • convecțiunea
plural
  • convecțiuni
  • convecțiunile
genitiv-dativ singular
  • convecțiuni
  • convecțiunii
plural
  • convecțiuni
  • convecțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convexie
  • convexia
plural
  • convexii
  • convexiile
genitiv-dativ singular
  • convexii
  • convexiei
plural
  • convexii
  • convexiilor
vocativ singular
plural
convexiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convexiune
  • convexiunea
plural
  • convexiuni
  • convexiunile
genitiv-dativ singular
  • convexiuni
  • convexiunii
plural
  • convexiuni
  • convexiunilor
vocativ singular
plural

convecție convecțiune convexie convexiune

  • 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.2. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
    • 2.3. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
  • 3. medicină Metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece.
    surse: MDN '00

etimologie: