3 definiții pentru conubiu

conúbiu s. n., pl. conúbii

CONÚBIU s.n. (Latinism) Căsătorie. [< lat. conubium].

CONÚBIU s. n. 1. (livr.) căsătorie. 2. (bot.) altoire. (< lat. conubium)

Intrare: conubiu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conubiu
  • conubiul
  • conubiu‑
plural
  • conubii
  • conubiile
genitiv-dativ singular
  • conubiu
  • conubiului
plural
  • conubii
  • conubiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)