opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contuzionat1 [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: contuziona] Contuzionare.

contuzionat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: contuziona] Căruia i s-a produs o contuzie.

CONTUZIONA, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.

CONTUZIONA, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.

contuziona vt [At: DA ms / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: fr contusionner] A provoca o contuzie.

CONTUZIONA, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. – Pronunțat: -zi-o-.

CONTUZIONA vb. I. tr. A produce, a provoca o contuzie. [Pron. -zi-o-. / < fr. contusionner].

CONTUZIONA vb. tr. a provoca o contuzie. (< fr. contusionner)

A CONTUZIONA ~éz tranz. (persoane sau părți ale corpului lor) A supune unei contuzii; a trauma, provocând o contuzie. [Sil. -zi-o-] /<fr. contusionner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contuziona (a ~) (rar) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. contuzionez, 3 contuzionează; conj. prez. 1 sg. să contuzionez, 3 să contuzioneze

contuziona (a ~) (rar) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 contuzionează

contuziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. contuzionez, 3 sg. și pl. contuzionează

Intrare: contuzionat
contuzionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuzionat
  • contuzionatul
  • contuzionatu‑
  • contuzionată
  • contuzionata
plural
  • contuzionați
  • contuzionații
  • contuzionate
  • contuzionatele
genitiv-dativ singular
  • contuzionat
  • contuzionatului
  • contuzionate
  • contuzionatei
plural
  • contuzionați
  • contuzionaților
  • contuzionate
  • contuzionatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contuziona
  • silabație: -zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contuziona
  • contuzionare
  • contuzionat
  • contuzionatu‑
  • contuzionând
  • contuzionându‑
 singular plural
  • contuzionează
  • contuzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contuzionez
 (să)
  • contuzionez
  • contuzionam
  • contuzionai
  • contuzionasem
a II-a (tu)
  • contuzionezi
 (să)
  • contuzionezi
  • contuzionai
  • contuzionași
  • contuzionaseși
a III-a (el, ea)
  • contuzionează
 (să)
  • contuzioneze
  • contuziona
  • contuzionă
  • contuzionase
plural I (noi)
  • contuzionăm
 (să)
  • contuzionăm
  • contuzionam
  • contuzionarăm
  • contuzionaserăm
  • contuzionasem
a II-a (voi)
  • contuzionați
 (să)
  • contuzionați
  • contuzionați
  • contuzionarăți
  • contuzionaserăți
  • contuzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • contuzionează
 (să)
  • contuzioneze
  • contuzionau
  • contuzionară
  • contuzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contuziona, contuzionezverb

  • 1. A produce, a provoca o contuzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.