2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contuzionare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: contuziona] Provocare a unei contuzii Si: contuzionat1.

contuziona vt [At: DA ms / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: fr contusionner] A provoca o contuzie.

CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.

CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.

CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. – Pronunțat: -zi-o-.

CONTUZIONÁ vb. I. tr. A produce, a provoca o contuzie. [Pron. -zi-o-. / < fr. contusionner].

CONTUZIONÁ vb. tr. a provoca o contuzie. (< fr. contusionner)

A CONTUZIONÁ ~éz tranz. (persoane sau părți ale corpului lor) A supune unei contuzii; a trauma, provocând o contuzie. [Sil. -zi-o-] /<fr. contusionner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contuzionáre s. f., pl. contuzionări

contuzioná (a ~) (rar) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 contuzioneáză

contuzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. contuzionéz, 3 sg. și pl. contuzioneáză

Intrare: contuzionare
contuzionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuzionare
  • contuzionarea
plural
  • contuzionări
  • contuzionările
genitiv-dativ singular
  • contuzionări
  • contuzionării
plural
  • contuzionări
  • contuzionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contuziona
  • silabație: -zi-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contuziona
  • contuzionare
  • contuzionat
  • contuzionatu‑
  • contuzionând
  • contuzionându‑
singular plural
  • contuzionea
  • contuzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contuzionez
(să)
  • contuzionez
  • contuzionam
  • contuzionai
  • contuzionasem
a II-a (tu)
  • contuzionezi
(să)
  • contuzionezi
  • contuzionai
  • contuzionași
  • contuzionaseși
a III-a (el, ea)
  • contuzionea
(să)
  • contuzioneze
  • contuziona
  • contuzionă
  • contuzionase
plural I (noi)
  • contuzionăm
(să)
  • contuzionăm
  • contuzionam
  • contuzionarăm
  • contuzionaserăm
  • contuzionasem
a II-a (voi)
  • contuzionați
(să)
  • contuzionați
  • contuzionați
  • contuzionarăți
  • contuzionaserăți
  • contuzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • contuzionea
(să)
  • contuzioneze
  • contuzionau
  • contuziona
  • contuzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contuziona

  • 1. A produce, a provoca o contuzie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: