2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conturnare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: fr contournement] 1 Descărcare electrică produsă în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. 2 Ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric.

CONTURNÁRE, conturnări, s. f. Descărcare electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. – După fr. contournement.

CONTURNÁRE, conturnări, s. f. Descărcare electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. – După fr. contournement.

CONTURNÁRE s.f. Ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric. [< conturna, după fr. contournement].

CONTURNÁRE s. f. 1. acțiunea de a conturna. 2. ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator. (< conturna)

conturna vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr contourner, it conturnare] 1 A înconjura. 2 A ornamenta.

CONTURNÁ vb. I. tr. A înconjura, a ocoli. ♦ A încinge, a înconjura (cu ornamente, motive ornamentale). [Cf. it. contornare, fr. contourner].

conturná vb. tr. a înconjura, a ocoli. ♦ a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2). (< it. contornare, fr. contourner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conturnáre s. f., g.-d. art. conturnării; pl. conturnări

conturná vb., ind. prez. 1 sg. contúrnez, 3 sg. și pl. conturneáză

Intrare: conturnare
conturnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conturnare
  • conturnarea
plural
  • conturnări
  • conturnările
genitiv-dativ singular
  • conturnări
  • conturnării
plural
  • conturnări
  • conturnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conturna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conturna
  • conturnare
  • conturnat
  • conturnatu‑
  • conturnând
  • conturnându‑
singular plural
  • conturnea
  • conturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conturnez
(să)
  • conturnez
  • conturnam
  • conturnai
  • conturnasem
a II-a (tu)
  • conturnezi
(să)
  • conturnezi
  • conturnai
  • conturnași
  • conturnaseși
a III-a (el, ea)
  • conturnea
(să)
  • conturneze
  • conturna
  • conturnă
  • conturnase
plural I (noi)
  • conturnăm
(să)
  • conturnăm
  • conturnam
  • conturnarăm
  • conturnaserăm
  • conturnasem
a II-a (voi)
  • conturnați
(să)
  • conturnați
  • conturnați
  • conturnarăți
  • conturnaserăți
  • conturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • conturnea
(să)
  • conturneze
  • conturnau
  • conturna
  • conturnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conturnare

  • 1. Descărcare electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
  • 2. Ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric.
    surse: MDA2 DN
  • 3. Acțiunea de a conturna.
    surse: MDN '00

etimologie: