4 definiții pentru conturna

conturná vt [At: DN3 / Pzi: ~néz / E: fr contourner, it conturnare] 1 A înconjura. 2 A ornamenta.

conturná vb., ind. prez. 1 sg. contúrnez, 3 sg. și pl. conturneáză

CONTURNÁ vb. I. tr. A înconjura, a ocoli. ♦ A încinge, a înconjura (cu ornamente, motive ornamentale). [Cf. it. contornare, fr. contourner].

conturná vb. tr. a înconjura, a ocoli. ♦ a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2). (< it. contornare, fr. contourner)

Intrare: conturna
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conturna conturnare conturnat conturnând singular plural
conturnea conturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conturnez (să) conturnez conturnam conturnai conturnasem
a II-a (tu) conturnezi (să) conturnezi conturnai conturnași conturnaseși
a III-a (el, ea) conturnea (să) conturneze conturna conturnă conturnase
plural I (noi) conturnăm (să) conturnăm conturnam conturnarăm conturnaserăm, conturnasem*
a II-a (voi) conturnați (să) conturnați conturnați conturnarăți conturnaserăți, conturnaseți*
a III-a (ei, ele) conturnea (să) conturneze conturnau conturna conturnaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)