2 intrări

9 definiții

controversá vt [At: DA ms / Pzi: ~séz/ E: fr controverser] (Rar) A discuta, în contradictoriu, asupra unei probleme de principiu.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseáză

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser].

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)

controversà v. a discuta, a desbate.

*controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez.

Intrare: controversa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) controversa controversare controversat controversând singular plural
controversea controversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) controversez (să) controversez controversam controversai controversasem
a II-a (tu) controversezi (să) controversezi controversai controversași controversaseși
a III-a (el, ea) controversea (să) controverseze controversa controversă controversase
plural I (noi) controversăm (să) controversăm controversam controversarăm controversaserăm, controversasem*
a II-a (voi) controversați (să) controversați controversați controversarăți controversaserăți, controversaseți*
a III-a (ei, ele) controversea (să) controverseze controversau controversa controversaseră
Intrare: controversare
controversare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular controversare controversarea
plural controversări controversările
genitiv-dativ singular controversări controversării
plural controversări controversărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)