9 definiții pentru controler controller


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și: controller] – Din engl. controller.

CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și: controller] – Din engl. controller.

contróler2 sm vz controlor

contróler1 sn [At: DEX2 / V: ~óller / Pl: ~e / E: eg controller] 1 (Inf) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. 2 Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj.

CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. – Din engl. controller.

CONTROLÉR s.n. Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj. [< germ. Kontroller, cf. engl. controller].

CONTRÓLER s. n. 1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice. 2. (inform.) circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. (< germ. Kontroller, engl. controller)

contróller sm vz controler1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contróler (comutator electric) s. n., pl. contrólere

contróler (comutator electric) s. n., pl. contrólere

Intrare: controler
controler substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controler
  • controlerul
  • controleru‑
plural
  • controlere
  • controlerele
genitiv-dativ singular
  • controler
  • controlerului
plural
  • controlere
  • controlerelor
vocativ singular
plural
controller substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controller
  • controllerul
  • controlleru‑
plural
  • controllere
  • controllerele
genitiv-dativ singular
  • controller
  • controllerului
plural
  • controllere
  • controllerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

controler controller

  • 1. informatică Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj.
    surse: DN

etimologie: