8 definiții pentru contratemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contratémă sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr contre-thème] (Muz) 1-2 Contrapunct (1-2).

CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. – Din fr. contre-thème.

CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. – Din fr. contre-thème.

CONTRATÉMĂ s.f. (Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1). [Pl. -me. / cf. fr. contre-thème].

CONTRATÉMĂ s. f. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice. (< fr. contre-thème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contratémă s. f., g.-d. art. contratémei; pl. contratéme

contratémă s. f. → temă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRATÉMĂ s. v. contrapunct.

CONTRATE s. (MUZ.) contrapunct, polifonie.

Intrare: contratemă
contratemă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrate
  • contratema
plural
  • contrateme
  • contratemele
genitiv-dativ singular
  • contrateme
  • contratemei
plural
  • contrateme
  • contratemelor
vocativ singular
plural

contratemă

  • 1. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: contrapunct polifonie

etimologie: