7 definiții pentru contrasubiect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrasubiéct sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: contra3 + subiect după fr contre-sujet] (Muz) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice.

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet.

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet.

CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet].

CONTRASUBIÉCT s. n. melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!contrasubiéct (-biect) s. n., pl. contrasubiécte

contrasubiéct s. n. (sil. mf. -iect), pl. contrasubiécte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

contrasubiect, fragment melodic ce reprezintă o contrapunctare (v. contrapunct) a temei* în fugă* și care, cu excepția expunerii, neacompaniate, a temei la prima intrare (1), este concomitent cu tema. V. subiect; răspuns.

Intrare: contrasubiect
contrasubiect substantiv neutru
  • silabație: -su-biect
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasubiect
  • contrasubiectul
  • contrasubiectu‑
plural
  • contrasubiecte
  • contrasubiectele
genitiv-dativ singular
  • contrasubiect
  • contrasubiectului
plural
  • contrasubiecte
  • contrasubiectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrasubiect

  • 1. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: