7 definiții pentru contrasens


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contraséns sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr contre-sens cf non-sens] 1 Sens opus celui normal. 2 Lucru lipsit de logică. 3 Direcție opusă celei de mers.

CONTRASÉNS s. n. 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal). 2. Lucru lipsit de sens. – Din fr. contresens.

CONTRASÉNS s.n. Sens opus celui normal. [< fr. contresens].

CONTRASÉNS s. n. sens opus. (< fr. contrasens)

*contraséns n. (fr. contresens). Rar. Sens contrar celuĭ natural, direcțiunea opusă: contrasensu uneĭ stofe (răspăr). Falsă interpretare a unuĭ text. Lucru opus logiciĭ, rațiuniĭ: purtarea luĭ e un contrasens. V. nonsens.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraséns s. n., pl. contrasénsuri

Intrare: contrasens
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasens
  • contrasensul
  • contrasensu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • contrasens
  • contrasensului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrasens

  • 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal).
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Lucru lipsit de sens.
    surse: DEX '09

etimologie: