7 definiții pentru contrasens

contraséns sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr contre-sens cf non-sens] 1 Sens opus celui normal. 2 Lucru lipsit de logică. 3 Direcție opusă celei de mers.

CONTRASÉNS s. n. 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal). 2. Lucru lipsit de sens. – Din fr. contresens.

contraséns s. n., pl. contrasénsuri

CONTRASÉNS s.n. Sens opus celui normal. [< fr. contresens].

CONTRASÉNS s. n. sens opus. (< fr. contrasens)

*contraséns n. (fr. contresens). Rar. Sens contrar celuĭ natural, direcțiunea opusă: contrasensu uneĭ stofe (răspăr). Falsă interpretare a unuĭ text. Lucru opus logiciĭ, rațiuniĭ: purtarea luĭ e un contrasens. V. nonsens.

Intrare: contrasens
contrasens
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrasens contrasensul
plural
genitiv-dativ singular contrasens contrasensului
plural
vocativ singular
plural