10 definiții pentru contrasemnătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrasemnătúră sf [At: DA ms / V: (înv) ~signat~ / Pl: ~ri / E: contra3 + semnătură după fr contresignature cf ger Kontrasignatur] 1 Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. 2 Semnătură a unui ministru alături de cea a primului-ministru sau a primului-ministru alături de cea a șefului statului, fapt care antrenează responsabilitatea guvernului.

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1- + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1- + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă de un funcționar subordonat pe un act sau pe o scrisoare, alături de aceea a conducătorului autorității.

CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing].

CONTRASEMNĂTÚRĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur)

CONTRASEMNĂTÚRĂ ~i f. Semnătură pusă pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. /contra + semnătură

contrasemnătură f. semnătura celui ce contrasemnează.

*contrasemnatúră f., pl. ĭ (după fr. contreseing). Semnatura celuĭ ce contrasemnează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrasemnătúră s. f., g.-d. art. contrasemnătúrii; pl. contrasemnătúri

contrasemnătúră s. f. → semnătură

Intrare: contrasemnătură
contrasemnătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasemnătu
  • contrasemnătura
plural
  • contrasemnături
  • contrasemnăturile
genitiv-dativ singular
  • contrasemnături
  • contrasemnăturii
plural
  • contrasemnături
  • contrasemnăturilor
vocativ singular
plural

contrasemnătură

  • 1. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: