9 definiții pentru contrarevoluție

contrarevolúție sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr 158, 3/1 / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr contre-révolution, rs кoнтpopeвoлюция] Acțiune organizată de forțele înlăturate de la putere, cu scopul reinstaurării vechii puteri.

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Mișcare politică și socială care vizează distrugerea, anularea rezultatelor unei revoluții. – Din fr. contre- révolution, rus. kontrrevoliuțiia.

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Acțiune organizată, de forțele înlăturate de la putere, cu scopul restaurării vechii puteri. – Din fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia.

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Lupta reacționară a claselor exploatatoare și a agenților lor împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-e.

contrarevolúție (-ți-e) s. f., art. contrarevolúția (-ți-a), g.-d. art. contrarevolúției; pl. contrarevolúții, art. contrarevolúțiile (-ți-i-)

contrarevolúție s. f. → revoluție

CONTRAREVOLÚȚIE s.f. Luptă împotriva unei mișcări revoluționare, a unei revoluții. [După fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia].

CONTRAREVOLÚȚIE s. f. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat. (< fr. contre-révolution)

*contrarevoluțiúne f. (fr. contre-révolution). Revoluțiune făcută contra alteĭa. – Și -úție.

Intrare: contrarevoluție
contrarevoluție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrarevoluție contrarevoluția
plural contrarevoluții contrarevoluțiile
genitiv-dativ singular contrarevoluții contrarevoluției
plural contrarevoluții contrarevoluțiilor
vocativ singular
plural