6 definiții pentru contrarecepție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrarecepție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: contra3 + recepție după fr contre-réception] Recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).

CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].

CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrarecépție (-ți-e) s. f., art. contrarecépția (-ți-a), g.-d. art. contrarecépției; pl. contrarecépții, art. contrarecépțiile (-ți-i-)

contrarecépție s. f. → recepție

Intrare: contrarecepție
contrarecepție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrarecepție
  • contrarecepția
plural
  • contrarecepții
  • contrarecepțiile
genitiv-dativ singular
  • contrarecepții
  • contrarecepției
plural
  • contrarecepții
  • contrarecepțiilor
vocativ singular
plural

contrarecepție

  • 1. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: