contrarecépție sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: contra³ + recepție după fr contre-réception] Recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra¹- + recepție (după fr. contre-réception).

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra¹- + recepție (după fr. contre-réception).

contrarecépție (-ți-e) s. f., art. contrarecépția (-ți-a), g.-d. art. contrarecépției; pl. contrarecépții, art. contrarecépțiile (-ți-i-)

contrarecépție s. f. → recepție

CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].

CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)