7 definiții pentru contrarecepție

contrarecépție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: contra3 + recepție după fr contre-réception] Recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).

contrarecépție (-ți-e) s. f., art. contrarecépția (-ți-a), g.-d. art. contrarecépției; pl. contrarecépții, art. contrarecépțiile (-ți-i-)

contrarecépție s. f. → recepție

CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].

CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)

Intrare: contrarecepție
contrarecepție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrarecepție contrarecepția
plural contrarecepții contrarecepțiile
genitiv-dativ singular contrarecepții contrarecepției
plural contrarecepții contrarecepțiilor
vocativ singular
plural