6 definiții pentru contrarecepție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).
CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contrarecepție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: contra3 + recepție după fr contre-réception] Recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contrarecépție (-ți-e) s. f., art. contrarecépția (-ți-a), g.-d. art. contrarecépției; pl. contrarecépții, art. contrarecépțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrarecépție s. f. → recepție
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
contrarecepție
- 1. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Contra- + recepțiesurse: MDA2 DEX '09 DEX '98
- după limba franceză contre-réceptionsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN