2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contramina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr contre-miner] (Mil) A executa contramine.

CONTRAMINÁ vb. tr. 1. (mil.) a instala contramine. 2. (fig.) a para o acțiune secretă, efectele unei intrigi. (< fr. contre-miner)

contramínă sf [At: DA / Pl: ~ne / E: fr contre-mine] (Mil) Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic.

CONTRAMÍNĂ, contramine, s. f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic. – Din fr. contre-mine.

CONTRAMÍNĂ, contramine, s. f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic. – Din fr. contre-mine.

CONTRAMÍNĂ, contramine, s. f. Lucrare subterană, făcută spre a descoperi și a distruge minele așezate de inamic.

CONTRAMÍNĂ s.f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. [Cf. fr. contre-mine].

CONTRAMÍNĂ s. f. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. (< fr. contre-mine)

CONTRAMÍNĂ ~e f. mil. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge minele. /<fr. contre-mine

*contramínă f. (fr. contre-mine). Lucrare subterană p. descoperirea uneĭ mine a inamiculuĭ.

*contraminéz v. tr. (fr. contre-miner). Fac o contramină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraminá (a ~) vb., ind. prez. 3 contramineáză

contraminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contramineáză

contramínă s. f., g.-d. art. contramínei; pl. contramíne

contramínă s. f. → mină

Intrare: contramina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contramina
  • contraminare
  • contraminat
  • contraminatu‑
  • contraminând
  • contraminându‑
singular plural
  • contraminea
  • contraminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contraminez
(să)
  • contraminez
  • contraminam
  • contraminai
  • contraminasem
a II-a (tu)
  • contraminezi
(să)
  • contraminezi
  • contraminai
  • contraminași
  • contraminaseși
a III-a (el, ea)
  • contraminea
(să)
  • contramineze
  • contramina
  • contramină
  • contraminase
plural I (noi)
  • contraminăm
(să)
  • contraminăm
  • contraminam
  • contraminarăm
  • contraminaserăm
  • contraminasem
a II-a (voi)
  • contraminați
(să)
  • contraminați
  • contraminați
  • contraminarăți
  • contraminaserăți
  • contraminaseți
a III-a (ei, ele)
  • contraminea
(să)
  • contramineze
  • contraminau
  • contramina
  • contraminaseră
Intrare: contramină
contramină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrami
  • contramina
plural
  • contramine
  • contraminele
genitiv-dativ singular
  • contramine
  • contraminei
plural
  • contramine
  • contraminelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contramină

  • 1. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: