11 definiții pentru contramarcă

contramárcă sf [At: DA / Pl: ~mắrci / E: fr contremarque] Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.

CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque.

CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque.

CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care rămîne la spectator după intrarea în sală, pentru a-i indica locul.

contramárcă s. f., g.-d. art. contramắrcii; pl. contramắrci

contramárcă s. f. → marcă

CONTRAMÁRCĂ s.f. Parte dintr-un bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului ca dovadă a dreptului său de a-și ocupa locul respectiv. [Pl. -mărci. / cf. fr. contremarque].

CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)

CONTRAMÁRCĂ ~ărci f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator ca dovadă a dreptului său de a ocupa locul indicat. /<fr. contremarque

contramarcă f. bilet dat de controlorii unui teatru celor ce ies momentan din sală cu intențiunea de a reintra.

*contramárcă f., pl. ărcĭ (fr. contre-marque). A doŭa marcă pusă unuĭ pachet de marfă saŭ alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca să poată intra ĭar) celor care ĭese [!] pe cîte-va momente.

Intrare: contramarcă
contramarcă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contramarcă contramarca
plural contramărci contramărcile
genitiv-dativ singular contramărci contramărcii
plural contramărci contramărcilor
vocativ singular
plural