2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contraindica vt [At: DN3 / Pzi: contraindíc / E: fr contre-indiquer] 1 (Rar) A interzice ceva mai ales unui bolnav. 2 A da o indicație contrară.

CONTRAINDICÁ, contraindíc, vb. I. Tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. – Din fr. contre-indiquer.

CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. Tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indiquer.

CONTRAINDICÁ vb. I. tr. (Liv.) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [< fr. contre-indiquer].

CONTRAINDICÁ vb. tr. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicație contrară. (< fr. contre-indiquer)

A CONTRAINDICÁ contraindíc tranz. 1) (unei persoane) A interzice ceva. 2) A da o indicație contrară. /<fr. contre-indiquer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraindicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 contraindícă

contraindicá vb. (sil. -tra-in-), ind. prez. 3 sg. și pl. contraindícă

Intrare: contraindicare
contraindicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraindicare
  • contraindicarea
plural
  • contraindicări
  • contraindicările
genitiv-dativ singular
  • contraindicări
  • contraindicării
plural
  • contraindicări
  • contraindicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contraindica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraindica
  • contraindicare
  • contraindicat
  • contraindicatu‑
  • contraindicând
  • contraindicându‑
singular plural
  • contraindi
  • contraindicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contraindic
(să)
  • contraindic
  • contraindicam
  • contraindicai
  • contraindicasem
a II-a (tu)
  • contraindici
(să)
  • contraindici
  • contraindicai
  • contraindicași
  • contraindicaseși
a III-a (el, ea)
  • contraindi
(să)
  • contraindice
  • contraindica
  • contraindică
  • contraindicase
plural I (noi)
  • contraindicăm
(să)
  • contraindicăm
  • contraindicam
  • contraindicarăm
  • contraindicaserăm
  • contraindicasem
a II-a (voi)
  • contraindicați
(să)
  • contraindicați
  • contraindicați
  • contraindicarăți
  • contraindicaserăți
  • contraindicaseți
a III-a (ei, ele)
  • contraindi
(să)
  • contraindice
  • contraindicau
  • contraindica
  • contraindicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contraindica

  • 1. rar A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: