6 definiții pentru contradictorialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contradictorialitate sf [At: DN3 / P: ~ri-a- / E: contradictoriu + -alitate] Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate datele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii.

CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.

CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.

CONTRADICTORIALITÁTE s.f. (Jur.) Principiu de drept constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. [Pron. -ri-a-. / cf. it. contraddittorietà].

CONTRADICTORIALITÁTE s. f. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. (după it. contraddittorietà)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contradictorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. contradictorialitắții

contradictorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. contradictorialității

Intrare: contradictorialitate
contradictorialitate substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: -ri-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contradictorialitate
  • contradictorialitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • contradictorialități
  • contradictorialității
plural
vocativ singular
plural

contradictorialitate

  • 1. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Contradictoriu + sufix -alitate.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98