CONTRADÁNS, contradansuri, s. n. Vechi dans cu ritm binar și mișcare vioaie, asemănător cu cadrilul; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (înv.) contradánț s. n.] – Din fr. contredanse.

contradáns sn [At: GORJAN, H. IV, 33/2 / V: (înv) ~nț, cotradánț / Pl: ~uri / E: fr contredanse] 1 Dans de salon, asemănător cu cadrilul, executat în ritm vioi, de obicei de 6 perechi așezate față în față. 2 Melodie după care se execută acest dans.

CONTRADÁNS, contradansuri, s. n. Vechi dans cu mișcare vioaie, asemănător cu cadrilul; melodia după care se execută acest dans. [Var.: (înv.) contradánț s. n.] – Din fr. contredanse.

CONTRADÁNS s.n. Dans asemănător cadrilului, executat de obicei de șase perechi de dansatori așezați față în față; melodia acestui dans. [Var. contradanț s.n. / după fr. contredanse, it. contradanza].

CONTRADÁNS s. n. dans cu mișcări vioaie, asemănător cadrilului, cu două sau patru grupe de dansatori așezați față în față; melodia corespunzătoare. (< fr. contredanse)

CONTRADÁNS ~uri n. Dans vioi asemănător cadrilului. /<fr. contredanse

*contradáns n., pl. urĭ (fr. contredanse, d. engl. country-dance, adică „dansu regiuniĭ”. Engl. country e fr. contrée și it. contrada, regiune, d. lat. contra, ca germ. gegend d. gegen). Dans care se dansează mergînd (cadril saŭ lancier). Melodia acestuĭ dans. – Contradansu a fost introdus din Anglia în Francia supt Ludovic XIV.

contradánț sn vz contradans

CONTRADÁNȚ, contradanțuri, s. n. (Învechit) Dans asemănător cu cadrilul, în care sînt de obicei șase perechi de dansatori, așezați față în față; aria după care se execută figurile acestui dans. Cucoana Marieta trebuia să fi jucat contradanț. HOGAȘ, H. 90. Știți de se mai poate afla alta să facă solo mai bine la un contradanț... NEGRUZZI, S.I 75.

CONTRADÁNȚ s.n. v. contradans.

contradanț n. 1. danț vioiu și ușor executat de 4 sau 8 persoane, puse unele în fața altora; 2. aria ce însoțește contradanțul.

contradáns s. n., pl. contradánsuri

contradáns s. n., pl. contradánsuri

contradans (< engl. country dance „dans țărănesc”), dans englez de origine populară care, spre sfârșitul sec. 17, se răspândește pe continent. Îl întâlnim mai ales în Franța (contredanse) unde a fost la modă în tot sec. 18. C. este un dans vioi, în măsura 2/4 sau 6/8 și cu formă binară* (fiecare secțiune putându-se repeta). C. a pătruns în muzica instr. (Ballard, 1699) și de operă* (Campra, Rameau). Mai târziu, Mozart și Beethoven au scris numeroase c. pentru orch. (în finalul Simfoniei „Eroica”, Beethoven introduce un c. pe care l-a compus în 1795).